Pisica se ascunde când vin musafiri? Cum o pregătești pentru vizite

Există un moment pe care îl cunosc foarte bine mulți oameni care trăiesc cu o pisică: se aude soneria, deschizi ușa, intră musafirii, iar pisica dispare. Cu câteva minute înainte era întinsă liniștită pe canapea sau dormea într-un loc preferat, iar acum pare că a părăsit complet încăperea. O cauți din priviri, te întrebi unde s-a ascuns și, poate, începi să o chemi încet, încercând să o convingi că nu are motiv de teamă.

Pentru noi, sosirea unor oameni în vizită este un eveniment social. Pentru pisică, aceeași situație poate însemna o schimbare bruscă a mediului pe care îl cunoaște atât de bine.

În câteva minute apar mirosuri noi, voci noi, pași în locuri în care de obicei nu se aude nimic, obiecte care sunt mutate. Mai ales, oameni care intră în teritoriul ei fără ca ea să fi avut posibilitatea de a decide acest lucru.

De aceea, dacă pisica se ascunde când vin musafiri, primul lucru pe care ar trebui să-l facem este să nu privim acest comportament ca pe ceva ce trebuie corectat cu orice preț.

Ascunsul poate fi una dintre modalitățile prin care pisica încearcă să facă față unei situații pe care o percepe ca fiind prea intensă sau imprevizibilă. Pentru unele pisici, retragerea într-un loc familiar este exact ceea ce le ajută să se liniștească.

Ghidurile profesionale privind nevoile de mediu ale pisicilor pun accent pe existența unor locuri sigure în care acestea se pot retrage și pe posibilitatea de a controla cât de mult interacționează cu mediul și cu oamenii. Cu alte cuvinte, o pisică nu trebuie să fie obligată să participe la fiecare moment al vieții din casă pentru a fi bine. Uneori, faptul că poate alege să stea deoparte este chiar ceea ce o ajută să se simtă în siguranță.

De ce un musafir poate schimba comportamentul pisicii

Casa este pentru o pisică mult mai mult decât locul în care doarme și mănâncă. Este un teritoriu pe care îl cunoaște prin miros, sunete, trasee și repere. Știe unde este liniște, unde poate observa fără să fie deranjată, acces la apă și locul unde se retrage atunci când vrea să doarmă.

Când vine un musafir, această predictibilitate se schimbă. O persoană necunoscută poate avea un miros diferit, se poate mișca altfel decât membrii familiei și poate ocupa exact locul în care pisica obișnuia să doarmă. Dacă vin mai multe persoane, diferența este și mai mare. Se schimbă volumul conversației, ritmul din casă și numărul de mișcări pe care pisica trebuie să le urmărească.

Pentru o pisică sociabilă, toate acestea pot fi interesante. Poate veni imediat să investigheze cine a intrat, poate mirosi pantofii, hainele sau geanta unui musafir și poate rămâne în apropierea grupului. Pentru o pisică mai prudentă, aceeași situație poate fi suficientă pentru a căuta primul loc liniștit pe care îl găsește.

Nu există aici un comportament „corect”. Faptul că o pisică vine să salute fiecare persoană nu înseamnă că este mai fericită decât una care preferă să observe de la distanță. Personalitatea, experiențele anterioare și felul în care a fost obișnuită cu oamenii pot influența foarte mult reacția ei la străini.

De aceea, comparația cu alte pisici este rareori utilă. Dacă pisica vecinilor se așază în poala oricui intră în casă, iar a ta dispare imediat ce aude soneria, nu înseamnă că una dintre ele are o problemă. Pur și simplu au limite și preferințe diferite.

Cel mai important lucru pe care îl poți face

Dacă știi că urmează să ai oameni în vizită, pregătirea pisicii începe, de fapt, cu pregătirea spațiului.

Nu este nevoie să transformi casa într-un refugiu special sau să cumperi lucruri noi doar pentru acea zi. Mult mai important este să te gândești la locurile în care pisica se retrage în mod natural și să te asiguri că acestea rămân accesibile.

Poate fi un dormitor mai liniștit, un loc deasupra unui corp de mobilier, o cutie, un culcuș acoperit sau un spațiu în care pisica obișnuiește să doarmă fără să fie deranjată. Pentru ea, valoarea acelui loc nu vine neapărat din obiectul în sine, ci din faptul că acolo se simte mai puțin expusă.

Dacă pisica are deja un astfel de loc, încearcă să nu îl transformi în zona în care musafirii merg să o caute.

Este o diferență foarte importantă între „pisica are unde să se ascundă” și „pisica are un loc în care oamenii îi respectă retragerea”.

În recomandările privind bunăstarea felină, posibilitatea de a avea acces la spații sigure și de a controla interacțiunile cu mediul este considerată o parte importantă a unui mediu potrivit pentru pisică. Atunci când animalul știe că se poate retrage și că nu va fi urmărit, situația poate deveni mai ușor de gestionat.

Nu scoate pisica din ascunzătoare pentru a o prezenta musafirilor

Este probabil cea mai frecventă greșeală făcută dintr-o intenție bună.

„Hai, ieși, că nu-ți face nimeni nimic.”

„Vino să te vadă și pe tine.”

„Uite unde s-a ascuns!”

Problema este că pisica nu poate înțelege explicația noastră. Ea înțelege experiența pe care o trăiește în acel moment. Dacă s-a retras pentru că se simte nesigură, iar apoi este scoasă din locul respectiv și adusă în mijlocul oamenilor, pierde exact lucrul de care avea nevoie: posibilitatea de a controla distanța.

International Cat Care și organizațiile de protecție felină recomandă ca pisicile care sunt prudente cu oamenii să nu fie forțate să interacționeze. O pisică timidă poate avea nevoie să observe mai întâi, să se apropie atunci când se simte pregătită și să se retragă imediat dacă situația devine prea intensă.

Asta poate părea puțin contraintuitiv pentru noi. Avem impresia că, dacă o ținem aproape de oameni, se va obișnui mai repede. În realitate, o experiență pozitivă este mult mai ușor de construit atunci când pisica poate decide singură cât de aproape vrea să ajungă.

Dacă se ascunde, las-o.

Dacă apare, las-o să se apropie.

Dacă miroase un musafir și pleacă, nu o chema înapoi.

Dacă se așază în aceeași cameră, dar la câțiva metri distanță, nu trebuie să o aduci mai aproape.

Pentru o pisică timidă, toate aceste mici alegeri contează.

Musafirii trebuie să știe că pisica nu este obligată să socializeze

Uneori, problema nu este pisica, ci faptul că oamenii nu știu cum să se comporte în jurul ei.

Cineva vede pisica și întinde imediat mâna. Altcuiva i se pare amuzant să o cheme. Un copil încearcă să o urmărească prin casă pentru că vrea să o mângâie. O persoană care iubește animalele o ridică în brațe pentru că presupune că îi face un bine.

Toate aceste gesturi pot fi bine intenționate și, totuși, prea mult pentru o pisică nesigură.

Înainte să vină musafirii, este suficient să le explici că pisica trebuie lăsată să inițieze contactul. Dacă vine să miroasă, nu este necesar să fie atinsă imediat. Dacă se apropie și acceptă mângâierea, aceasta poate fi făcută calm, fără mișcări bruște. Dacă pleacă, interacțiunea se încheie acolo.

În felul acesta, pisica descoperă ceva foarte important: apropierea unui om nu înseamnă automat că va fi atinsă, ridicată sau urmărită.

Poate să se apropie fără să piardă controlul asupra situației. Iar aceasta este o diferență mult mai importantă decât pare.

Când pisica începe să se apropie, las-o să facă primul pas

Imaginează-ți că după douăzeci de minute pisica apare din camera cealaltă. Se oprește în prag și privește oamenii. Este curioasă, dar încă prudentă. În acel moment, cel mai bun lucru pe care îl pot face musafirii este să continue ce făceau și înainte.

Să continue conversația, să nu se repeadă spre ea și să îi permită să observe. Dacă este interesată, va reduce singură distanța. Poate va veni să miroasă o pereche de pantofi, poate va trece pe lângă cineva, poate va sta câteva minute pe un scaun. Nu trebuie să o convingem să facă mai mult.

În comportamentul felin, apropierea voluntară are o valoare diferită de apropierea obținută prin constrângere. Pisica care decide singură să se apropie poate avea o experiență mult mai bună decât pisica care este adusă în brațele unui străin și ținută acolo pentru că „trebuie să se obișnuiască”.

Poate că musafirul ideal pentru o pisică timidă este tocmai cel care nu încearcă să devină prietenul ei în primele cinci minute.

Copiii au nevoie de o explicație puțin diferită

Dacă ai copii în vizită, este util să le explici de la început că pisica nu trebuie urmărită.

Copilului îi poți spune că pisica este ca un musafir care are nevoie de puțin timp pentru a se obișnui cu oamenii noi. Dacă vine singură, poate fi lăsată să miroasă. Dacă pleacă, nu trebuie urmată.

Este mult mai ușor pentru un copil să respecte o regulă atunci când înțelege motivul din spatele ei.

În plus, poate fi chiar o experiență frumoasă să îl lași să observe pisica fără să încerce să o atingă. Copilul poate învăța să recunoască momentul în care animalul este curios și momentul în care începe să se simtă inconfortabil.

Iar pisica învață, la rândul ei, că există oameni noi care îi respectă spațiul.

Cum îți dai seama că pisica nu se mai simte confortabil

Nu toate pisicile reacționează la stres în același fel. Unele fug imediat. Altele se ascund. Unele șuieră dacă cineva se apropie prea mult. Dar există și reacții mai discrete, care pot fi ușor trecute cu vederea.

O pisică poate deveni foarte nemișcată, își poate ține corpul tensionat sau poate evita contactul. Poziția urechilor și a cozii se poate schimba, iar atenția ei poate rămâne concentrată asupra persoanei sau situației pe care o consideră nesigură.

Uneori, ceea ce pare doar „stă și se uită” este, de fapt, o pisică ce încearcă să decidă dacă trebuie să plece.

De aceea, este bine să observi schimbarea față de comportamentul ei obișnuit. Tu îți cunoști pisica cel mai bine. Dacă de regulă este relaxată, dar în prezența musafirilor devine rigidă, evită contactul și încearcă să se retragă, nu este nevoie să aștepți până când reacția devine evidentă.

Mai puțină interacțiune în acel moment este, de obicei, alegerea mai bună.

Dar dacă pisica este foarte sociabilă?

Nu trebuie nici să o protejezi excesiv.

Dacă pisica ta iubește oamenii, vine la ușă, se freacă de picioarele musafirilor și caută atenție, nu este nevoie să o ții separat doar pentru că ai auzit că vizitatorii pot fi stresanți pentru pisici.

Principiul important este să îi permiți să aleagă. O pisică sociabilă poate participa la vizită. Una timidă poate prefera să stea într-o altă cameră. Uneori aceeași pisică poate reacționa diferit de la o zi la alta, în funcție de cât de obosită este, câți oameni au venit, cât de zgomotoasă este atmosfera sau dacă în ziua respectivă a avut parte și de alte schimbări.

Nu există o rețetă care să funcționeze identic pentru fiecare pisică.

Ce faci după ce musafirii pleacă

Când se închide ușa și casa revine la liniște, nu este nevoie să scoți pisica din locul în care a stat ascunsă pentru a o „recompensa” că a trecut prin vizită.

Las-o să iasă când dorește.

Poate să verifice camerele, să miroasă locurile în care au stat oamenii sau să meargă direct la locul ei preferat. Unele pisici își reiau rutina imediat, în timp ce altele au nevoie de puțin timp până când casa li se pare din nou exact așa cum o cunosc. Cel mai bun lucru este să revii la rutina obișnuită fără să faci din momentul respectiv o altă experiență intensă.

Dacă în fiecare seară mănâncă la aceeași oră, păstrează programul. Dacă obișnuiește să se joace după cină, poți reveni la acel ritual. Dacă preferă să doarmă într-un anumit loc, las-o să se întoarcă acolo.

Predictibilitatea este importantă pentru pisici, iar menținerea rutinei poate ajuta la reducerea impactului unor schimbări temporare din mediu.

Când ascunsul necesită mai multă atenție

Este normal ca o pisică să se ascundă ocazional atunci când apare o situație neobișnuită. Totuși, dacă observi că începe să se ascundă frecvent și în lipsa musafirilor , trebuie să acorzi mai multă atenție.

Pisicile sunt foarte bune la a ascunde semnele de boală, iar schimbările de comportament pot fi uneori printre primele lucruri pe care proprietarul le observă. Dacă retragerea este însoțită de modificări ale apetitului, folosirii litierei, nivelului de activitate, îngrijirii blănii sau interacțiunii cu familia, este recomandată o discuție cu medicul veterinar.

O schimbare nouă și persistentă merită investigată, chiar dacă pare inițial o problemă de comportament.

CUȘCĂ PENTRU PISICI

Cumpără acum

Unele pisici preferă să privească de la distanță

Poate cea mai importantă idee rămâne aceasta: nu toate pisicile vor să fie sociabile cu toată lumea și nu este nevoie să le transformăm în altceva decât sunt.

Unele vor veni la ușă înaintea ta. Altele vor apărea după ce musafirii s-au așezat. Unele vor observa de pe dulap, iar altele vor considera că cea mai bună parte a unei vizite este faptul că au un dormitor liniștit în care se pot retrage.

Bunăstarea unei pisici nu se măsoară prin numărul de oameni pe care îi lasă să o mângâie.

Se măsoară și prin cât de sigur se simte în spațiul ei, prin libertatea de a se retrage atunci când are nevoie și prin posibilitatea de a reveni atunci când este pregătită.

De aceea, data viitoare când sună soneria și pisica fuge, poate că nu trebuie să o convingi să iasă. Poate că tot ce trebuie să faci este să-i lași ușa deschisă către lumea ei liniștită și să-i arăți, prin felul în care te porți, că nimeni nu o va obliga să intre în lumea celorlalți.

Pentru că a-i respecta ritmul nu înseamnă să renunți la ideea că se poate simți mai confortabil. Înseamnă să îi oferi șansa de a ajunge acolo în felul ei.

Surse:

• Feline Veterinary Medical Association (FelineVMA / AAFP & ISFM) – recomandări privind nevoile de mediu ale pisicilor

• International Cat Care – resurse despre comportamentul pisicilor

• Cats Protection – Why is my cat scared of visitors? 

• Cats Protection – Shy Cats – recomandări pentru pisicile timide