De ce pisicile de apartament se îngrașă mai ușor

Cum poți evita?

Ai observat și tu: pisica ta de apartament pare să se îngrașe mai ușor decât pisicile care au acces afară. Poate că ai încercat să reduci porțiile, poate că ai schimbat hrana, dar kilogramele în plus tot apar.

Nu ești singur. Studiile arată că între 39% și 52% dintre pisicile domestice sunt supraponderale sau obeze, iar majoritatea cazurilor sunt la pisicile care trăiesc exclusiv în interior.

Dar de ce se întâmplă asta? E vina ta? E vina pisicii? Sau e ceva mai complex?

În cele ce urmează vei găsi principalele motive:

1. Stilul de viață sedentar

Acesta e cel mai evident factor, dar și cel mai subestimat.

În sălbăticie (sau chiar în mediul rural), o pisică activă vânează, explorează teritoriul, se cațără, fuge după pradă sau după alte pisici și parcurge distanțe mari în fiecare zi.

În apartament, aceleași instincte există, dar oportunitățile de mișcare sunt mult mai limitate. O pisică de apartament doarme 12–16 ore pe zi (ceea ce e normal), are sesiuni scurte de joacă de 5–10 minute, se mișcă preponderent în spații restrânse și nu are acces la alți stimuli, alte animale sau teritorii de explorat.

Rezultatul? Aportul caloric rămâne același sau chiar crește, dar cheltuiala energetică scade dramatic.

Studiile veterinare arată că pisicile sedentare au nevoie de până la 20–30% mai puține calorii decât pisicile active, dar majoritatea proprietarilor continuă să le hrănească după același standard.

Dacă pisica ta stă preponderent în casă, nu poți să-i dai aceeași cantitate de mâncare ca unei pisici care iese afară. Trebuie să ajustezi porțiile în funcție de stilul de viață.

2. Hrănirea la liber: „să aibă mereu"

Multe pisici de apartament sunt hrănite „la liber" , adică bolul e mereu plin, iar pisica mănâncă când vrea și cât vrea.

Deși pare o abordare grijulie („să nu-i lipsească"), hrănirea la liber e una dintre principalele cauze ale obezității la pisicile indoor.

Problemele hrănirii la liber sunt clare: pisica nu mai are un program clar de masă, nu poți controla cât mănâncă de fapt, mănâncă din plictiseală nu din foame, iar hrana uscată, în special, e foarte densă caloric și ușor de consumat în exces.

Studiile arată că pisicile care sunt hrănite la liber au un risc semnificativ mai mare de obezitate decât cele cu mese programate și porții controlate. Dacă vrei să previi obezitatea, optează pentru mesele programate, 2–3 pe zi, și măsoară porțiile. Nu lăsa bolul plin non-stop.

3. Plictiseala și mâncatul emoțional

Pisicile de apartament, deși par relaxate, pot suferi de plictiseală cronică. Nu au acces la stimuli variati, nu vânează, nu explorează, nu interacționează cu alte animale.

Mâncarea devine, atunci, o sursă de stimulare și confort. Pisica se plictisește, se duce la bol, mănâncă puțin doar ca să facă ceva, proprietarul vede că „îi e foame" și mai adaugă mâncare, iar ciclul se repetă.

Acest comportament e similar cu mâncatul emoțional la oameni. Nu e foame reală — e nevoie de stimulare, de activitate, de ceva de făcut.

Studiile despre comportamentul felin arată că pisicile plictisite tind să mănânce mai des și în cantități mai mari decât pisicile stimulate.

În cazul în care pisica ta mănâncă des, dar nu pare să aibă foame reală, e posibil să fie plictisită. Oferă-i activitate, nu mâncare.

4. Sterilizarea și castrarea: metabolismul se schimbă

Sterilizarea și castrarea sunt proceduri responsabile, care reduc riscul de anumite boli și comportamente nedorite. Dar au și un efect secundar: modifică metabolismul pisicii.

După sterilizare sau castrare, metabolismul se încetinește, nevoia de calorii scade cu aproximativ 20–30%, tendința de a depune grăsime crește, iar activitatea poate scădea, mai ales la motani.

Dacă nu ajustezi porțile după sterilizare, pisica va începe să se îngrașe, chiar dacă mănâncă „la fel ca înainte".După sterilizare, trebuie să reduci porțiile și/sau să treci la o hrană special formulată pentru pisici sterilizate. Nu continua cu aceeași cantitate ca înainte.

5. Vârsta: pe măsură ce îmbătrânesc, pisicile ard mai puține calorii

La fel ca oamenii, pisicile își schimbă metabolismul odată cu vârsta.

O pisică tânără de 1–5 ani e activă, joacă mult, arde calorii eficient. O pisică matură de 6+ ani devine treptat mai sedentară, doarme mai mult, se mișcă mai puțin.

Dacă nu ajustezi porțiile pe măsură ce pisica îmbătrânește, kilogramele în plus apar inevitabil.

Nu hrăni o pisică de 8 ani ca pe una de 2 ani. Pe măsură ce îmbătrânește, reduce porțiile și monitorizează greutatea.

6. Gustările și „recompensele din iubire"

Multe pisici de apartament primesc gustări frecvente: bucățele de la masa ta, recompense din comerț, „doar o înghițitură" din conserva ta, treats „ca să o fac fericită".

Problema? Aceste gustări se adaugă rapid la aportul caloric zilnic.

Studiile arată că gustările ar trebui să reprezinte maximum 10% din aportul caloric zilnic al pisicii. Dar la multe pisici de apartament, gustările ajung să fie 20–30% sau chiar mai mult.

Dacă vrei să previi obezitatea, limitează gustările. Nu da „doar o bucățică" de fiecare dată când mănânci.

7. Hrana uscată vs. hrana umedă: densitatea calorică contează

Hrana uscată, adică bobitele, e foarte convenabilă, dar are o densitate calorică mult mai mare decât hrana umedă.

50g de hrană uscată înseamnă aproximativ 180–200 kcal, în timp ce 50g de hrană umedă înseamnă aproximativ 40–60 kcal.

Pisicile care mănâncă preponderent hrană uscată tind să consume mai multe calorii decât cele care mănâncă hrană umedă, chiar dacă porțiile par similare.

În cazul în care pisica ta e predispusă la îngrășare, ia în considerare o combinație între hrana uscată și cea umedă, sau chiar o tranziție treptată spre hrana umedă.

8. Factori genetici și de rasă: unele pisici se îngrașă mai ușor

Anumite rase de pisici sunt mai predispuse la obezitate: motanii, în special cei sterilizați, pisicile de rasă Domestică cu păr scurt și unele rase specifice, cum ar fi British Shorthair.

De asemenea, pisicile care au avut deja probleme de greutate sunt mai predispuse să se îngrașe din nou.

Prevenția e mai ușoară decât tratamentul.

9. Probleme medicale ascunse: când îngrășarea nu e doar „din mâncare"

În majoritatea cazurilor, obezitatea la pisici apare atunci când aportul caloric depășește consumul de energie. Dar în unele cazuri, îngrășarea poate fi un semn al unei probleme medicale precum: hipotiroidism, sindromul Cushing, diabet zaharat sau probleme articulare care reduc mobilitatea.

Dacă pisica ta se îngrașă rapid, fără să fi schimbat ceva la dietă sau activitate, merită o consultație veterinară.

PLASĂ PISICI FIXĂ (PE TÂMPLĂRIE)

Cumpără acum

Obezitatea la pisici poate fi prevenită

Pisicile de apartament tind să se îngrașe mai ușor nu pentru că sunt leneșe, ci pentru că mediul în care trăiesc le oferă mai puține ocazii de a face mișcare decât în natură.

Dar asta nu înseamnă că nu poți face nimic. Dimpotrivă: cu ajustări mici, dar consistente, poți preveni obezitatea și îi poți oferi pisicii tale o viață lungă, sănătoasă și fericită.

Ai grijă de blănosul tău. :)

Referințe și surse de specialitate

• Hill's Pet Nutrition — Obezitatea la pisici: cauze, riscuri și controlul greutății

• Journal of Feline Medicine and Surgery — Studii despre obezitatea felină și factorii de risc