Cum ne schimbă chimic creierul prezența unei pisici?
- CityCATS
- 30 sept.
- 3 min de citit
🧠 Oxitocină, stresul și știința din spatele iubirii felinelor
Dacă ai o pisică, probabil ai simțit deja efectele magice ale unei sesiuni de tors. Dar știai că, dincolo de relaxare, aceste momente afectuoase îți pot modifica chimic creierul?
Da, ai citit bine: știința confirmă că interacțiunea cu o pisică nu doar ne topește sufletul, ci și influențează nivelurile hormonale din corp – în special oxitocina și cortizolul.
Hai să descoperim împreună ce se întâmplă „în culise”, în timp ce tu mângâi blând un ghemotoc de blană.
💞 Ce este oxitocina și de ce contează?
Oxitocina este cunoscută popular drept „hormonul iubirii” sau al atașamentului. Se eliberează în momente de apropiere emoțională: o îmbrățișare, o mângâiere, un gest de încredere. Are roluri importante în:
formarea legăturilor sociale,
creșterea empatiei,
reducerea stresului și anxietății.
La polul opus, avem cortizolul, hormonul stresului, care se activează în situații tensionate. Partea interesantă e că oxitocina îl poate modula sau chiar inhiba, aducând o stare de calm și echilibru.
Ce spun studiile despre interacțiunea cu pisicile?
📍 Studiu din Japonia: 10 minute cu pisica pot face minuni
Când vorbim de relaxare profundă, ne referim la activarea sistemului nervos parasimpatic – cel care susține digestia, regenerarea, somnul. În schimb, sistemul simpatic e cel de ‘luptă sau fugi’ – activ în stres. Interacțiunea cu pisica pare să echilibreze aceste două sisteme într-un mod blând și sănătos.
Un grup de cercetători japonezi a analizat 32 de proprietari de pisici care au interacționat liber cu companionii lor timp de 10 minute. Comparativ cu o perioadă de „odihnă” fără interacțiune, rezultatele au fost surprinzătoare:
s-a redus starea de agitație emoțională (semn al relaxării),
s-a activat sistemul nervos parasimpatic (cel responsabil cu odihna și regenerarea),
s-a înregistrat o creștere a ritmului cardiac (semn de stimulare pozitivă).
Și mai interesant? S-au observat corelații între nivelul de cortizol și cel de oxitocină – ceea ce sugerează o interacțiune complexă între stres și atașament.
Drept urmare, interacțiunea cu pisica nu e doar liniștitoare, ci și ușor stimulatoare – un fel de echilibru ideal între calm și atenție activă.
🐾 Cum reacționează pisicile la interacțiunea cu noi?
Pisicile nu sunt simple „receptoare de afecțiune”. Ele simt, reacționează și chiar produc oxitocină în urma interacțiunilor pozitive.
Un studiu cu 49 de pisici domestice a arătat că atunci când sunt mângâiate și li se vorbește blând, nivelul oxitocinei crește.
În schimb, în absența contactului social, pisicile au avut niveluri mai mari de cortizol și oxitocină – semn că pot resimți disconfort în lipsa conexiunii.
Alte cercetări au descoperit că atunci când li se administrează oxitocină „din exterior”, pisicile (mai ales masculii) privesc mai mult în ochii oamenilor, un comportament tipic de apropiere.
Ce înseamnă toate acestea pentru tine?
Pe scurt: interacțiunile cu pisica ta chiar îți schimbă creierul. În bine.
Mângâierile, privirile liniștite și timpul petrecut împreună cresc oxitocina, scad stresul, și pot duce la o stare de bine mentală pe termen lung.
Aceste efecte sunt cumulative – adică, cu cât ai mai multe interacțiuni pozitive și constante, cu atât sistemul tău nervos devine mai „antrenat” să răspundă cu calm și atașament.
🧡 Recomandări pentru o legătură armonioasă cu pisica ta
Nu forța apropierea. Lasă pisica să inițieze contactul. Sare la tine în brațe? Perfect. Se lipește de tine? Minunat.
Folosește vocea ta. Un ton blând, calm și afectuos poate întări conexiunea și crește oxitocina în ambele direcții.
Respectă personalitatea pisicii. Nu toate pisicile sunt extrovertite. Unele au stiluri de atașament mai rezervate și au nevoie de mai multă răbdare.
Creează un mediu sigur. Spații de retragere, rutină zilnică, lipsa zgomotelor puternice – toate ajută pisica să se simtă în siguranță și deschisă la contact.
Ai răbdare. Legătura chimică nu e magie instant. E nevoie de consecvență și încredere.
În loc de concluzie...relația dintre om și pisică nu este doar emoțională, ci și fiziologică. Ne transformă, ne reglează, ne face mai calmi, mai atenți și, poate, puțin mai fericiți.
Nu degeaba spunem că pisicile ne aleg. Poate că știu ceva ce noi abia începem să înțelegem.
Surse:
Comentarii